Un strop de culoare

Am început să așez versuri pe pagina când aveam 16 ani. Nu scriam cu gândul că voi publica, ci pentru că mă relaxa și mă ducea într-o lume aparte, total diferit de nebunia pe care o simțeam în jurul meu. Cu timpul am inceput să adun povești, iar pe acestea le-am transformat în mici poezioare. Viața de la bunici nu se compară cu nimic în lume. Aceasta m-a ajutat să observ lucrurile din jurul meu, să privesc mai atent, să ascult, să rabd, să muncesc, să-mi doresc, să plang, să mă bucur, să sper, să explorez, să visez, să respect și să traiesc. Mai târziu, Eforia mi-a oferit ceea ce avea nevoie un adolescent: mare, nisip, soare, povești de dragoste, prieteni, distracții, toamne, ierni,primăveri si bineînteles, veri ca-n povești. Absolut fiecare anotimp avea frumusețile lui. ,, Toamna era ca o iubire plecată. Iarna era ca o iubire pierdută. Primavara era ca o iubire furată. Vara era ca o iubire gasită’’. Marea continuă să-și spună povestea chiar și atunci când este singură. Iubesc marea cum iubesc soarele. Nu văd lumea fără mare, fără gângurul ei atât de atrăgător și fără mirosul atât de special. Fie el și cu câteva alge - miroase a mare. După terminarea liceului, am plecat pe mare. Faptul ca eram în mijlocul mării, că aveam un job bun și că eram la facultate (Universitatea Maritimă din Constanța), Imi dadea o liniște deplină. Eram fascinat de mărimea vaporului, de sunetul lui inconfundabil, de valurile mării, de calmul ei când era noapte cu lună plină, de sutele de mii de stele, de pescărușii care iți mâncau din mană… Au fost doi ani în care am încercat să adun lucruri pentru omul George. M-au ajutat toate poveștile bătrânilor marinari, toate drumurile pe mare, toate furtunile care ne-au speriat de moarte si toate orele suplimentare de muncă. După experiența pe mare, m-am îndrăgostit . M-am îndrăgostit la prima reprezentație a piesei ‘’ Ursul’’ de A.P. Cehov . După spectacol am închis ochii și mi-am spus: da, îmi doresc să devin actor. Vreau să fac asta pentru tot restul vieții mele. Eram dispus la sacrificii, eram disponibil și eram mai viu ca niciodată. Admis. Facultatea de teatru m-a luat, m-a scuturat bine și mi-a dat drumul în lume. Ea și-a facut datoria. Eu am adunat tot ce am putut, m-am organizat, am căutat în mine, în oameni, am explorat zone de care nu eram conștient, am trăit emoții de nedescris și am învățat să iubesc. Să iubesc tot. Anii petrecuți la bunici, zilele si nopțile petrecute pe plaja din Eforie Sud, nopțile parcă interminabile, petrecute pe puntea vaporului Celtic și anii petrecuți în facultatea de teatru mi-au adus cele mai mari schimbări. Toate acestea au facut ca un ‘’Strop de culoare’’ să ia viață.

#georgeburcea #actoriesaumagie #poezie #cartepoezie #volumpoezie